Interviu – Ana-Violeta Bănică
Foto credit: Ana Violeta Bănică
Implicarea Anei Violeta Bănică în cadrul Campaniei de conștientizare a importanței dezvoltării personale și profesionale a fost pro bono.
Proiectul CONNECT – Conectarea Oportunităților cu Noile Nevoi Educaționale prin Convergență Tehnologică, implementat de Idea Perpetua SRL, este cofinanțat de Uniunea Europeană din Fondul Social European Plus (FSE+) prin Programul Educație și Ocupare (PEO) 2021-2027.
1. Spune-mi câteva cuvinte despre tine, cine ești și ce faci.
Numele meu este Ana Violeta Bănică, sunt elevă în clasa a XII-a, și pe parcursul liceului am transformat câteva idei mici în proiecte mari. Unul din primele mele proiecte a fost ISBTV, o platformă multimedia (Website, YouTube, Instagram, Tiktok) care și-a asumat rolul de ziar al școlii, iar mai nou a devenit un ONG care organizează evenimente caritabile pentru a strânge fonduri, cu sume de la 2000 EUR în sus. Aș zice că cel mai mare proiect al meu a fost FDRMUN (Franklin D. Roosevelt Model United Nations), o conferință internațională ținută la Palatul Parlamentului unde am simulat comitetele din Națiunile Unite (UN) alături de 250 de elevi din toată lumea, cu suportul UNICEF-ului și al sponsorilor noștri. A treia ediție se organizează în mai anul acesta.
Pe lângă munca în echipă, am o pasiune pentru dezbatere, vorbitul în public, scris și sport. Am avut onoarea de a vorbi la două evenimente TEDx, am participat la competiții internaționale de dezbatere și MUN, și caut să public cel puțin un articol, research paper, sau compoziție creativă pe săptămână. Legat de sport, mi se pare necesar ca un adolescent să fie activ, mai ales în perioadele cele mai stresante; eu îmi găsesc pacea prin înot.
2. Ce te-a motivat să alegi un parcurs educațional atât de ambițios? A existat un moment definitoriu care ți-a influențat drumul?
N-am fost niciodată genul de copil care să fie sfios, sau speriat de ce cred alții. Dacă nu eram de acord cu un lucru, eram prima care făcea un comentariu împotriva subiectului. Cu cât am crescut, cu atât am realizat că există lucruri care sunt fundamental greșite, deși unele nu mă afectau direct.
Am început să pledez pentru drepturile celor din jur, fără să-mi dau seama. Și ușor-ușor, micile valuri pe care le-am creat prin simple cuvinte împotriva nedreptății au devenit un talaz de schimbare cu impact național. Aș zice că motivația mea e una condusă de o busolă puternică morală, și pur și simplu din dorința de a trăi într-o lume „frumoasă”, în care oamenii aleg să se ajute unii pe alții, în loc să-și pună piedici.
3. Cum ai reușit să îți organizezi timpul între școală, activități extracurriculare și aplicarea la universități?
Cu greu. Am învățat să îmi prioritizez sarcinile, să folosesc eficient timpul și să deleg atunci când era necesar. Am folosit un sistem bine structurat de organizare, cu liste de obiective zilnice și săptămânale, dar și cu momente dedicate pentru relaxare, pentru a evita epuizarea. Deși, nu o poți evita la nesfârșit. Munca asta necesită sacrificii pe care un adolescent ce nu are destulă determinare poate nu ar fi pregătit sa le facă; nu mai ai la fel de mult timp pentru tine și pentru cei dragi, și poți ajunge să-ți neglijezi sănătatea. Dar cu ajutorul celor apropiați, am reușit să mențin un echilibru între aceste trei componente vitale pentru viitorul meu.
4. Ce materii sau domenii ți-au trezit cel mai mult interesul și cum ai aprofundat cunoștințele în acele direcții?
Psihologia, dreptul și scrisul au fost pilonii parcursului meu academic, fiecare contribuind la modelarea perspectivei mele și la consolidarea aspirațiilor mele. Interesul meu pentru drept și justiție penală m-a determinat să fac un internship la Bivolaru Criminal Law, unde am avut oportunitatea de a studia dosare reale, de a învăța despre redactarea contractelor și de a observa complexitatea procesului juridic. Mai mult, mi-am canalizat pasiunea pentru structurile juridice și guvernamentale prin FDRMUN, cea mai mare conferință Model United Nations din România, pe care am organizat-o la Palatul Parlamentului. Colaborarea cu politicieni, diplomați și profesioniști din domeniul juridic mi-a oferit o perspectivă valoroasă asupra modului în care guvernarea, justiția și politica publică se intersectează pentru a modela societatea. Aceste experiențe mi-au întărit dorința de a înțelege inegalitățile sistemice și mecanismele juridice care le susțin sau le combat – un subiect pe care îmi doresc să-l explorez și mai profund la Cornell.
Pe lângă drept, AP Psychology mi-a oferit o bază solidă pentru a analiza comportamentul uman și motivațiile din spatele deciziilor, o pasiune pe care am cultivat-o de mică. Psihologia oferă o perspectivă unică asupra criminalității, încarcerării și justiției – domenii pe care vreau să le explorez în profunzime prin programul Crime, Prisons, Education and Justice de la Cornell. Deși mulți sunt conștienți de problema hiper-încarcerării în SUA, puțini analizează în profunzime politicile și modelele sistemice care o perpetuează. Sunt nerăbdătoare să mă implic în discuții despre modul în care teoriile psihologice influențează legislația, politicile de condamnare și reformele din sistemul penitenciar, și să provoc gândirea tradițională asupra acestor subiecte.
5. Ai fost implicată în diverse proiecte de voluntariat și internship-uri. Care au fost cele mai importante lecții pe care le-ai învățat din aceste experiențe?
Am învățat că leadership-ul înseamnă, în primul rând, să asculți oamenii din echipa ta și să creezi un mediu în care toată lumea se simte valorizată. De asemenea, am realizat cât de important este să îți asumi responsabilitatea și să iei decizii rapide în situații de criză. Prin voluntariat, am înțeles puterea empatiei și impactul pe care îl putem avea asupra comunității. Munca alături de Teen Challenge m-a făcut să apreciez importanța celei de a doua șanse în viață.
6. Cum crezi că aceste activități te-au ajutat în procesul de admitere la o universitate de prestigiu?
Universitățile de top din Statele Unite caută unicitatea și complexitatea în profilul candidaților, dar mai mult decât atât, vor să vadă ca ești un membru activ al comunității. Pe lângă notele bune, activitățile pe care le-am făcut pe parcusul anilor au fost chiar necesare pentru admitere. În realitate, acest gen de facultăți se așteaptă să ai note perfecte, iar diferențierea între candidați începe cu activitățile extracuriculare și inițiativele de leadership.
7. A existat vreun proiect care te-a marcat în mod special?
FDRMUN a fost, fără îndoială, unul dintre cele mai importante proiecte pentru mine. A fost o provocare uriașă să organizez un eveniment internațional de asemenea amploare, la Palatul Parlamentului, cu peste 250 de delegați din toată lumea. Acest proces a durat luni de zile, și a implicat negocieri, strângere de fonduri și gestionarea unei echipe mari. Rezultatul final, însă, a fost incredibil și mi-a demonstrat că orice vis poate deveni realitate cu muncă și perseverență. La sfârșitul zilei, “Nu există nu se poate”. 🙂
8. Care au fost principalele provocări în procesul de admitere? Ce sfaturi ai pentru tinerii care visează să studieze la o universitate de top?
Deși pașii devin clari odată ce sunt explicați, cea mai mare provocare în procesul de admitere ar fi să navighezi platforma (în cazul meu Common App) facultății respective fără ajutor extern. Există anumite detalii sau scurtături pe care noi nu avem cum să le cunoaștem ca elevi (lucrurile pe care să le eviți în eseuri, trimiterea de date pe platforme separate, plata etc.), și de asta recomand tinerilor să apeleze la o firmă de consultanță.
9. Ce crezi că a făcut diferența în aplicația ta (eseurile, activitățile extracurriculare, recomandările etc.)?
De la începutul liceului am zis că vreau la Harvard. Cu cât am crescut, cu atât am realizat ca vreau la o facultate din cadrul Ivy League, și că Harvard-ul a fost un concept idealizat bazat pe filme. Când m-am decis că vreau să aplic la Cornell, am zis că nu vreau să le ofer șansă de a mă refuza, în așa fel încât am creat un CV extraordinar de complex, motivată de atingerea scopului meu. Aș zice că diferența provine din faptul că aplicația mea spune o poveste completă, logică și fluentă, care nu ridică semne de întrebare despre aspirațiile sau planurile mele de viitor. Pe lângă asta, am ales și să creez un videoclip (pe care l-am adăugat în secținuea intitulată “Additional Information” pe Common App), în speranța de a-mi umaniza profilul, în așa fel în cât evaluatorii aplicației mele să poată vizualiza contribuția și impactul activităților mele în comunitate.
10. Ce așteptări ai de la experiența de student la Cornell?
Dintr-o simplă vizită pot zice că am așteptări uriașe de la Cornell. Toate aspectele facultății, de la campus, la mâncare și până la profesori, mi-au dat impresia că experiența de student va fi una extraordinară și de neuitat. Am simțit deja o mică parte din valorile facultății, pentru că oamenii de acolo te tratează ca și pe familie. Îmi doresc să explorez structurile legale care constituie instituțiile americane și să continui să îmi dezvolt abilitățile de leadership. De asemenea, vreau să mă implic în organizațiile studențești și să contribui la comunitatea universitară la fel cum am făcut în timpul liceului.
11. Ai avut mentori sau persoane care te-au inspirat în acest parcurs? Cum au influențat aceștia deciziile tale?
Am avut norocul să întâlnesc oameni extraordinari pe parcurs, care mi-au oferit sfaturi valoroase și m-au ghidat în momente dificile. Unul din cei mai importanți oameni, din afara familiei, ar fi profesorul meu de istorie, Thomas Quinn. Sunt în clasa lui de aproape 7 ani, și pot spune că m-a format ca persoană. Stilul lui de predare este destul de diferit de cel ales de majoritatea profesorilor de liceu – își tratează elevii ca pe egali și orele devin mai mult discuții între intelectuali decât un speech continuu dat de profesor. Mai mult de atât, reușește să încorporeze lecții de viață în fiecare clasă, fără de care nu aș fi ajuns unde mă aflu în ziua de azi. Pentru mine acest om merită un respect neclintit pentru implicarea și pasiunea pe care o are în a-și ajuta elevii să devină oameni maturi, fericiți si compleți.
12. Cum definești succesul în educație și carieră? Ce crezi că ar trebui să prioritizeze un student pentru dezvoltarea sa personală și profesională?
Succesul nu înseamnă doar note bune sau o carieră strălucită, ci capacitatea de a face ceva care te pasionează și de a avea un impact asupra lumii din jurul tău. Cred că studenții ar trebui să prioritizeze învățarea practică, dezvoltarea unor abilități transferabile și crearea unei rețele de oameni care îi inspiră și îi susțin. De asemenea, este esențial să îți menții curiozitatea și să nu te temi de eșec, pentru că din greșeli înveți cel mai mult.
13. Dacă ai putea să dai un sfat studenților de la Universitatea din București, în special celor care vor să se dezvolte dincolo de curricula academică, care ar fi acesta?
Mi se pare că oricât de distant ar părea un vis, e responsabilitatea și oportunitatea ta să îl faci realitate. Să tragi de tine până nu mai poți. Să faci sacrificii pe termen scurt pentru că poți vedea un scop mai mare. Sfatul ar fi: Nu vă dați bătuți si nu fiți speriați să încercați ceva nou. Tot timpul va exista prima oară. Țineți-vă de vise ca de ochii din cap. Doar așa o să ajungeți departe.
